Anticiparea anticipatelor

S-a dat startul! Nu, încă nu s-a dat startul pentru anticipate. S-a ridicat fanionul, deocamdată, doar pentru anticiparea anticipatelor. Un fel de dat cu presupusul, de ghicit în ghioc, de dat în bobi sau de citit în frunze de ceai, despre dacă şi cum va fi, dacă ar fi să fie anticipate. Alegeri anticipate. Nu în Wagadugu şi nici în America. În primul caz nu prea e nevoie de alegeri, în cel de-al doilea ele se ţin la dată fixă, bătută în cuie, indiferent ce i-ar mai trece prin devlă lui Trump sau ce i-ar mai zice din diblă, la ureche, lăutarii care-i cîntă-n strună. Despre alegeri anticipate, aici în România, este vorba, aşadar. Prima condiţie: guvernul îmbarcat pe vasul fantomă Siegfried să se piardă în ceaţă, acolo de unde a venit, tot aşa cum a venit: fără să lase nici o urmă palpabilă în lumea reală. Să cadă la votul de învestitură. PSD şi AUR au tot interesul ca povestea să se încheie conform acestui scenariu. Ce urmează după?

Prima opţiune este tot la Cotroceni. Adînc sibilinicul şi prea doxatul nostru prezident ar putea să mai găsească o cale, două, pentru a trage de timp în continuare. Spre exemplu, să facă pe voia a dintîi a PSD-ului, adică să numească un alt candidat la fotoliul de prim-ministru. Un ”independent”, dacă nu cu carnet de membru PSD ascuns la piept, atunci cu tot sufletul în PSD. Iar cu restul, cît mai rămîne, pe afară, în AUR. Că, acolo-i viitorul! De ce n-ar face-o? Cel mai serios motiv vine de la Cartierul General al UE. Cei ce stau înşurubaţi la butoane, în istoricul orăşel de pe cursul frumosului rîu Senne, nu vor cu nici un chip să audă de e nouă ”deviere naţionalistă” în periferia Europei, de un alt guvern care să se certe-n parte cu ”elita europeană”, cu Comisia, cu Parlamentul, cu marile capitale europene. Un guvern trecător şi neînsemnat care, însă, cere zgomotos socoteală celor ce hotărăsc peste capul plebei, deşi nu prea ar avea căderea. Chiar dacă scandalul nu schimbă nimic radical, faţada se cojeşte, însă, şi cade, lăsînd la vedere chipul nefardat al ceea ce este de fapt Uniunea Europeană. O moară care pentru unii macină făină albă, iar pentru alţii tărîţe. La care unii sunt stăpîni, iar alţii rîndaşi.

Dacă trece peste pricazul bruxellez, Nicuşor ştie prea bine, poate să îşi ia rămas bun de la al doilea mandat cotrocenean. Iar, pentru restul, cît mai rămîne din acesta, nu coroniţa de premiant pe frunte, ci coroana de spini. O poate împrumuta sau închiria cu ora de la Georgescu. Al doilea motiv pentru care prezidentul Nicuşor ar fi îndemnat viguros să caute orice altă soluţie decît anticipatele este, desigur, viitorul lui politic, după anticipate. Unul care, dacă va fi croit după vrerea AUR şi a PSD, atunci are toate şansele să însemne suspendare. Pierderea fotoliului din foişor şi, odată cu asta, ieşirea definitivă din scena politică pe care a fost paraşutat ca un soi de extraterestru, cu antene la urechi şi luminiţe colorate pe combinezonul spaţial. Din acest punct de vedere, Nicuşor nu poate accepta soluţia anticipatelor decît dacă primeşte asigurări mai sigure ca aurul de la Fort Knox că, în schimbul mandatului de guvernare, PSD şi AUR vor uita de suspendarea lui. În locul lui ”Nicuşor europeanul”, răsfăţatul găştii bruxelleze, cu care am plecat la drum, ne vom trezi cu ”Nicuşor autohtonistul-suveranist-naţionalist-pozitiv”, cu ceva pile şi proptele, poate, la Washington. Mă rog, atîta vreme cît acolo taie încă şi spînzură gaşca MAGA. Cînd n-o mai fi la putere, se schimbă foaia şi, desigur, şi destinul lui Nicuşor. Sau, clasica variantă ”intermediară”, cu fundul în două luntrii: zici ca unii şi faci ca ăilalţi, după care zici ca ăilalţi şi faci ca ăi dintîi. E soluţie istoric brevetată şi adînc săpată în tradiţia politică a locului, nu trebuie inventat nimic! Deci, pentru Nicuşor, soluţia tragerii de timp echivalează cu un soi de pact cu diavolul (PSD plus AUR), cu care, nu-i aşa, te faci şi frate dacă trebuie şi nu ai pe unde să treci puntea, altfel. Dar, cu anticipatele?

Aici bobii sunt tot atît de ”rău prevestitori”. Dacă PSD şi AUR ies din urnă cu o majoritate bine consolidată, atunci alianţa lor pentru o guvernare ”neatacabilă” din poziţiile plăpînde ale opoziţiei, devine realitate. Iar, dacă pactul AUR cu PSD cere şi o victimă, atunci ea nu se poate numi altfel decît Nicuşor. Preşedintele dat de-a berbeleacul pe scările de la Cotroceni. Neplăcută perspectivă! Ca să o spunem blînd.

De unde rezultă că, oricum ar da-o şi oricum ar suci-o, cu sau fără alegeri anticipate, marele pierzător rămîne Preşedintele Nicuşor Dan. Cît despre partidele politicii noastre balcano-dîmboviţeano-pontice, lor prea puţin le pasă de soarta preşedinţilor. Lor le pasă doar de numărul de fotolii în parlament şi la primării. Acolo se decide cine are pîinea şi cuţitul în mînă. Cine-şi taie HALCA şi cît de mare este OSUL. În plus, partidele se acomodează aproape cu orice. Cad, se ridică, se scutură de praf şi merg mai departe... să servească ŢARA! Da, ce credeaţi?!!